Cum sa te pregatesti pentru toate lucrurile bune care ti se intampla, cand atata timp ti le-ai dorit si atat de mult te-a ingrozit apropierea de ele?
Cum sa renunti atat de usor la pesimismul ascuns sub masca grotesc pictata a unei confortabile nepasari si al unui realism imaginar-asumat?
Cum sa ai curajul ca dintr-o data sa dai la o parte principii si ratiuni de-o viata, pentru a te expune cu buna stiinta deziluziilor, totul pentru efemeritatea si sublimul unor clipe de apogeu pe oscilanta curba a fericirii?
Cum sa te intorci catre El dupa atata timp, pentru prima oara cu multumire pioasa in suflet si priviri, in locul fricii, al rugamintilor fierbinti si disperarii de alta data?
Cum sa inveti sa primesti binecuvantari nesperate, pe care nu le-ai cerut si uneori nici seama nu ti-ai dat de cat de mult iti lipsesc?
Cum sa faci fata atator bucurii fara sa ai macar certitudinea ca le meriti?
Noiembrie 15th, 2009 - 3:55 pm
Simplu. Lasandu-te dusa de valul care te-a luat. Daca se intampla, lasa sa se intample si gata. Tragi apoi o linie de adunare si vei ce iese. Succesuri in val!
Noiembrie 15th, 2009 - 9:45 pm
Multumiri in cascada!
Noiembrie 20th, 2009 - 7:27 pm
Magicianco ce esti! Ai facut sa dispara cateva posturi :lol:
Noiembrie 22nd, 2009 - 5:26 pm
Erau de umplutura. Un compromis pentru a scrie regulat si, uneori, prost, la care am renuntat. Momentan.